Săptămâna trecută, în mijlocul misiunii de evaluare a Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare ÅŸi Verificare, a fost aprobată de către guvern Strategia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie. CoincidenÅ£a este deranjantă ÅŸi jenantă pentru România, căci ar fi trebuit ca până acum să înÅ£elegem că voinÅ£a politică se demonstrează lucrând constant ÅŸi din vreme, nu aprobând politici publice atunci când vin experÅ£ii europeni să verifice eficienÅ£a implementării lor. Trecând, însă, peste această supărătoare coincidenţă, vă propun să analizăm în ce măsură această nouă strategie convinge în privinÅ£a determinării autorităţilor române de a lupta cu corupÅ£ia.
Strategia a fost elaborată în a doua parte a anului trecut în urma unui audit independent ÅŸi cu larga consultare a societăţii civile. Motivul amânării adoptării ei a fost lipsa aprobării Ministerului de FinanÅ£e cu privire la fondurile necesare pentru implementarea planului de acÅ£iune aferent. Nu e deloc clar dacă între timp lucrurile s-au rezolvat – din comunicatul Ministerului JustiÅ£iei nu rezultă dacă guvernul a aprobat ÅŸi planul de acÅ£iune (asumându-ÅŸi, aÅŸadar, implicaÅ£iile financiare) sau doar Strategia (caz în care implementarea practică rămâne iluzorie).
Ideea de bază a Strategiei e corectă – e nevoie de mai multă muncă din partea administraÅ£iei în zona de prevenÅ£ie. InstituÅ£iile de combatere a corupÅ£iei îÅŸi fac treaba ÅŸi trebuie lăsate în pace să lucreze în cadrul legislativ actual. Strategia propune introducerea unei monitorizări a implementării deciziilor de confiscare, astfel încât să nu mai vorbim despre o rată de 10% de colectare a acestor venituri la bugetul de stat, se propune ca parlamentul să decidă în maximum 72 de ore în cazurile de ridicare a imunităţii ÅŸi se doreÅŸte creÅŸterea transparenÅ£ei finanţării partidelor politice. Există ÅŸi idei proaste – cum ar fi cea privind introducerea testelor de integritate –, adică oferirea de mită funcÅ£ionarilor publici pentru a vedea dacă aceÅŸtia acceptă sau nu – exclusiv în plan administrativ. Astăzi ele se fac doar cu aprobarea magistraÅ£ilor, doar în cadrul unui proces penal ÅŸi doar dacă există informaÅ£ii anterioare cu privire la conduita neconformă ÅŸi repetată a respectivului funcÅ£ionar public. Se fac aÅŸa, pentru că asta e practica CEDO ÅŸi pentru că doar aÅŸa se poate face diferenÅ£a între testul de integritate ÅŸi provocare. Orice îndepărtare de la această practică va conduce la anularea probelor ÅŸi la sancÅ£ionarea României de către CEDO în cazul unei eventuale plângeri.
Pentru că în toate rapoartele de Å£ară Comisia Europeană critică lipsa de voinţă politică în anticorupÅ£ie, ministrul Predoiu invită parlamentul să adopte o declaraÅ£ie de susÅ£inere a principiilor noii Strategii. Vorbim despre parlamentul care discută în aceste zile propunerea UDMR de dezincriminare a conflictului de interese ÅŸi a corupÅ£iei comise de către demnitarii publici (subiect cu privire la care atât premierul, cât ÅŸi PDL tac mâlc). Vorbim despre parlamentul care tocmai trece printr-o nouă criză de imagine legată de cazul Boldea. Dincolo de implicaÅ£iile procedurale ale acestui dosar, problema de fond este selecÅ£ia oamenilor politici de către partide. Se pare că banii daÅ£i partidelor sunt mult mai importanÅ£i decât caracterul finanÅ£atorilor care ajung apoi în diverse poziÅ£ii publice, inclusiv în parlament.
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu